Biblioteca Universităţii de Ştiinţele Vieţii "Ion Ionescu de la Brad" din Iaşi a luat fiinţă în anul 1912 când, prin legea ministrului cultelor și instrucțiunii publice, Constantin C. Arion, se prevede crearea unui învăţământ aplicat pe lângă Universitate. În acelaşi an, pe lângă Facultatea de Ştiinţi din Iaşi se consolidează trei secţiuni de învăţământ aplicat: Electrotehnică, Agricol şi Chimie tehnologică.
Legea pentru transformarea Secţiei de Ştiinţe Agricole de pe lângă Universitatea din Iaşi în Facultate de Ştiinţe Agricole a Universităţii din Iaşi, cu sediul la Chişinău a fost votată la 9 Aprilie 1933, o zi de mare însemnătate când se aniversau 15 ani de la Unirea Basarabiei cu Patria Mamă.
A existat un mai vechi proiect de” strămutare a învăţămîntului agricol, universitar, de la Iaşi unde funcţiona ca secţiune de învăţămînt aplicat la Facultatea de Ştiinţi, la Chişinău, ca o Facultate de Ştiinţi agricole, în Aprilie 1933”.
Din Anuarul Facultăţii de Ştiinţe Agricole 1936/37 aflăm că „la Iaşi, încă de pe vremea Academiei Mihăilene(1835-1847), ilustrul profesor agronom Ion Ionescu Brad „paradoseşte” câteva semestre de învăţământ agronomic superior”.
În anul 1940 România modernă suferă cea mai cumplită tragedie naţională, prin pierderea Basarabiei, nordului Bucovinei şi Herţei, a Transilvaniei de nord şi a sudului Dobrogei, respectiv mai mult de o treime din teritoriul naţional. În noua conjunctură politică, cu Basarabia alipită abuziv la Uniunea Sovietică, prin Decretul- Lege 3463/15 octombrie 1940, Facultatea de Ştiinţe Agricole de la Chişinău este desfiinţată. Personalul didactic şi o mică parte din bunurile materiale se transferă la Iaşi unde, după un an de dezbateri şi eforturi administrative deosebite, conform Legii 922/17 octombrie 1941, Facultatea de Agronomie se reânfiinţează la Iaşi. În calitate de Decan al Facultății de Agronomie din Iași, Prof. N. Zamfirescu, este împuternicit să ia toate măsurile pentru instalarea facultății la Iași, pentru înscrierea studenților, pentru stabilirea orarului și pentru începerea cursurilor și lucrărilor până la data de 15 ianuarie 1941.
În Ianuarie 1944 – o perioadă extrem de grea din timpul celui de-al Doilea Război Mondial -, intervine o nouă evacuare a Facultăţii de Agronomie şi a Bibliotecii, la Geoagiu, Judeţul Hunedoara.
De ce la Geoagiu, de vreme ce condiţiile de război erau la fel de grele peste tot ? Biblioteca ajunge aici în urma intervenţiei Decanului, din acea perioadă, C. Roşu, pe lângă tatăl său care era notar în Geoagiu. Astfel, Facultatea şi Biblioteca ajung să-şi desfăşoare activitatea într-una din clădirile din această veche staţiune balneoclimaterică.
De acest loc se leagă un aspect dureros din istoria Facultăţii şi a Bibliotecii. Cele două instituţii sunt deposedate în mod abuziv de bunurile lor materiale şi spirituale revendicate de către un reprezentant al Uniunii Sovietice – Nicolai Cernişevschi -, pe bază de registru inventar aşa cum fusese întocmit de cele două instituţii de pe vremea cînd fiinţau la Chişinău. Toate aceste bunuri au fost confiscate ca garanţie pentru plata armistiţiului.
La Geoagiu cele două instituţii rămîn doar un an – din Ianuarie 1944 şi pînă la 15 Ianuarie 1945 când intervine o nouă schimbare şi deci, un nou refugiu, de această dată la Orăştie.
La Orăştie, cursurile Facultăţii se desfăşoară în clădirea Liceului „Aurel Vlaicu” dar nu pentru multă vreme – din 15 Ianuarie 1945 şi până în luna Aprilie 1945.
Din acest moment, Aprilie 1945, Facultatea şi Biblioteca revin , din nou, la Iaşi. A fost nevoie să treacă multă vreme pentru refacerea structurilor Bibliotecii şi a Facultăţii de Agronomie. Marea majoritate a profesorilor Universităţii, contemporani cu toate aceste evenimente, îşi amintesc de faptul că Biblioteca s-a ridicat datorită donaţiilor pe care Domniile lor le-au făcut. Spaţiul alocat bibliotecii era foarte mic – în spatele unui paravan ce o despărţea de Laboratorul de Fitotehnie aflat la etajul II al clădirii Institutului Agronomic. Erau foarte puţine cursuri litografiate pentru studenţi astfel că fondul documentar provenea din donaţii făcute de către profesori. Treptat, biblioteca se dezvoltă, se fac achiziţii, se fac abonamente pentru periodice româneşti şi străine.
Anul 1948, prin Decretul din 3 August şi Decizia Ministerului Învăţămîntului 26237/24 Octombrie, deschide reorganizarea învăţământului universitar românesc, a celui agronomic sub forma unor Institute Agronomice în Capitală şi în marile oraşe ale ţării. La Iaşi se înfiinţează Institutul Agronomic, cu Facultatea de Agrotehnică( ulterior Agricultură), la care se adaugă, în anul 1951 Facultatea de Horticultură şi Facultatea de Zootehnie, iar în anul 1961 Facultatea de Medicină Veterinară.
Biblioteca Institutului, abia se reînființa după ce predase U.R.S.S.-ului toate volumele, conform inventarului avut la Chișinău, avea rezervată o mică sală(depozit și biroul bibliotecarei-șef, într-un capăt al laboratorului A1).
În anul 1955 se încheie construția corpului central al Institutului și au loc numeroase amenajări printre care și amenajarea sălii de lectură a Bibliotecii în Corpul Central, a sălilor de lectură de la fiecare etaj a celor patru cămine și asigurarea materialului de studiu prin editarea pe plan local și la Editura Didactică și Pedagogică a tot mai multor cursuri și caiete de lucrări practice, care au contribuit la îmbunătățirea condițiilor de studiu.
În perioada 1964 – 1975, Biblioteca a primit un număr semnificativ de abonamente la periodicele de specialitate și cărți din țările vestice, care au lărgit mult posibilitățile de studiu ale studenților, precum și posibilitățile de documentare ale cadrelor didactice.
În perioada 1976-1989, Biblioteca a beneficiat de fonduri constante pentru achiziția de cărți din toate domeniile, inclusiv literatura beletristică, făcând pași importanți spre a deveni o bibliotecă cu profil enciclopedic. Personalul bibliotecii a beneficiat, în această perioadă, de numeroase cursuri de pregătire profesională, organizate pe plan național, conform unor standarde naționale.
Începând cu anul 1990, sumele alocate dezvoltării colecțiilor s-au diminuat mult, politica de achiziții fiind grav afectată de contextul social-politic.
Începând cu anul 1994, sumele alocate, atât dezvoltării colectiilor cât și cele destinate modernizării bazei materiale, au crescut simțitor; cooperarea cu partenerii europeni a avut drept rezultat lărgirea schimbului internațional de publicații precum și atragerea unor însemnate donații de cărți și reviste.
Începând cu anul 1992, Biblioteca a fost informatizată cu soft-ul de bibliotecă ISIS, creându-și propriul catalog electronic. Tot din acest an, personalul bibliotecii și-a început specializarea postuniversitară în domeniul Științei informării și comunicării. Astfel, anul 2007, an în care România intră în UE, a găsit Biblioteca și personalul acesteia pregătit să facă față provocării de a se alinia standardelor europene.
În anul 2005, catalogul online al Bibliotecii este convertit din ISIS în Liberty 3.
Timp de trei ani, în perioada 2007 – 2010, Biblioteca a cunoscut un amplu proces de extindere și modernizare. A fost construit un corp nou, Rotonda, s-au modernizat depozitele de cărți și reviste, sălile de lectură, acestea fiind dotate cu mobilier, 54 computere și soft pentru acces la baza de date.
Biblioteca dispune de un spațiu total de 1350 m2 pe patru niveluri, cu trei săli de lectură dotate cu 229 posturi individuale de studiu. Colecţiile Bibliotecii au caracter enciclopedic şi cuprind cărţi, cursuri, reviste, ziare, manuscrise, CD-uri, casete video, baze de date. Biblioteca are un fond documentar totalizând 102.196 unități de bibliotecă (la 31.XII.2019).
