Despre proiect

Preocupările pentru creşterea producţiei agricole, cantitativ şi calitativ, concomitent cu reducerea cantităţilor de îngrăşăminte chimice sau chiar eliminarea acestora şi îmbunătăţirea însuşirilor solului constituie una din problemele majore ale agriculturii contemporane. Utilizarea composturilor trebuie sa fie un obiectiv prioritar pe solurile degradate, în zonele extrem de calde şi secetoase, acolo unde precipitaţiile sunt puţine sau slab reţinute din cauza texturii sau a pantei prea mari, unde se practică recoltarea drastică a biomasei aeriene, precum şi în agricultura ecologică. În aceste situaţii, materia organică în general şi cea humică în special, reprezintă cheia care ar putea duce la redresarea acestor soluri şi sporirea producţiei cantitativ şi calitativ. Plecând de la aceste premise ne propunem să evidenţiem prin comparaţie eficacitatea a două sisteme de agricultură, organică şi convenţională cu diferite tipuri de fertilizare (compost, îngrăşăminte chimice) având diferite graduări, la principalele culturi, din perspectiva implicaţiilor ecologice, tehnologice, economice şi sociale. În acest sens se vor urmări evoluţia principalelor însuşiri calitative şi de producţie precum şi însuşirile fizice, chimice şi biologice ale solului care definesc starea de calitate şi productivitatea agroecosistemelor. Astfel, se va avea în vedere modificarea caracteristicilor calitative ale producţiei (substanţa uscată, proteina brută, amidon, etc.), a însuşirilor fizice ale solului (structura, porozitatea, densitatea aparentă, rezistenţa la penetrare, regimul aerohidric), a indicilor agrochimici (conţinut în humus, NPK, pH, etc.) şi biologici, ca efect al aplicării compostului. Se va stabili influenţa sistemului de agricultură organică a reducerea imput-urilor şi optimizarea raporturilor energetice în ideea de a oferi alternative viabile producătorilor agricoli direct implicaţi.