BIOPAJDUR
Rezultate şi concluzii
USAMV IAŞI
Studiul chestionarelor efectuate au arătat că:
- în zona Iaşi:
- terenurile deţinute au suprafete reduse (2-5 ha), destinate în special culturilor de câmp (75%);
- pajiştile au pondere însemnată în regiune, cu producţii destul de mari 3-4 t/ha şi asigură necesarul de furaje;
- doar 33% fertilizează pajiştile cu gunoi de grajd;
- suprafeţele ocupate de pajişti permanente în proprietate privată în zonă sunt relativ mici, mai puţin de 25% din total, cele mai mari suprafeţe ocupate fiind cele de pe păşunile comunale;
- In zona Pojorâta şi Vatra Dornei:
- fertilizarea se face în general cu gunoi de grajd aplicat manual;
- tehnica de întreţinere şi exploatare care se aplică la pajişti este simplă din acest motiv şi producţiile sunt mici de ordinul a 2-3 t/ha;
- proprietarii deţin un număr redus de animale (2 UVM);
- lucrările de întreţinere vizează distrugerea muşuroaielor, combaterea vegetaţiei lemnoase, executate manual.
Zona experimentală se caracterizează prin:
- din punct de vedere al aşezării geografîce, ferma Ezăreni se încadrează între coordonatele 47°5'- 47010’ latitudine nordică şi 27028' -27°33' longitudine estică .Relieful Câmpiei Moldovei are un aspect larg vălurat, cu interfluvii colinare şi deluroase, sub formă de platouri joase. Formele au contururi domoale, cu înclinări prelungi către S şi SE, având doar câte o coastă mai abruptă spre N şi NV iar văile sunt largi;
- relieful actual al fermei Ezăreni se integrează în aspectul geomorfologic general al Câmpiei Moldovei. Cea mai mare parte dm suprafaţa fermei cuprinde platouri largi cu altitudini medii de 100-130 m şi pante de 2-4%. Altitudinea cea mai mare este de 170 m (Dealul nucului), iar cea mai mică înălţime (60 m) aparţine văii pârâului Ezăreni;
- reţeaua hidrologică este reprezentată prin câteva forme depresionare care constituie trasee de concentrare a scurgerilor de suprafaţă în urma ploilor mari sau la topirea zăpezilor. Pârâul Ezăreni, afluent al pârâului Nicolina, este cel mai important curs de apă cu debitul nepermanent. Datorită regimului hidrologic torenţial, acesta este regularizat prin două bazine de acumulare;
- zona geografică a laşului se caracterizează printr-un climat temperat cu particularităţi determinate sub influenţa climatului stepei ruseşti;
- ferma Ezăreni face parte din provincia climatică Dfbx (după clasficarea lui Koppen), sau IIDps (după Clima României) caracterizată prin climă boreală, cu ierni friguroase şi geroase, cu temperatura celei mai reci luni sub -33°C şi temperatura celei mai calde luni 27°C;
- indicele de ariditate "de Martone’’ are valori între 26-30, corespunzâtor condiţiilor climatice din silvostepă care se datorează influenţei anticiclonului azoric;
- temperatura medie multianuală este de 9,4°C, minima de -8,1°C înregistrându-se în luna ianuarie, iar maxima de 28,4°C realizându-se în luna iulie;
- precipitaţiile medii multianuale în zona laşului sunt de circa 529 mm lunile cele mai ploioase fiind mai, iunie, iulie şi august.
Studiul biodiversităţii a arătat că :
- au fost evaluate principalele tipuri de pajişti din etajul nemoral şi boreal, din judeţele Iaşi şi Suceava, după caer acestea au fost apreciate din punct de vedere agronomic şi calitativ;
- Cele mai valoroase sunt cele dominale de speciile Festuca rubra şi Agrostis capillaris care au o valoare pastorală medie spre bună ceea ce determină o capacitate de păşunat de 1,0 – 1,2 UVM/ha. Pajiştile de Festuca rubra cu Nardus stricta şi de Nardus stricta au o valoare pastorală scăzută şi o capacitate de păşunat redusă sub 1 UVM/ha;
- pentru studiul valorii agronomice şi alimentare a principalelor tipuri de pajişti din zonă au fost amplasate 3 dispozitive experimentale, la Ezăreni – Iaşi, Pojorâta şi Vatra Dornei;
- flora şi vegetaţia din perimetrele studiate poartă amprenta climatului, a condiţiilor edafice precum şi a modului tradiţional de utilizare a terenului ;
- cercetările efectuate pe aceste pajişti au încercat o privire asupra pajiştilor naturale montane de pe poziţiile de pe care sunt privite acestea în Europa, în egală măsură ca sursă de furaj şi suport al bogăţiei specifice cu implicaţii majore în landşaftul local şi regional.