Etleva Delia (Veizaj)


EFFICIENCY OF PROBIOTICS AND PREBIOTICS IN FARM ANIMALS

Etleva Delia (Veizaj)

Abstract
The determination of probiotic term was notified by Fuller (1989): viable micro-organisms that should lead to beneficial effects for the host animal due to an improvement of the intestinal microbial balance, or the properties of the indigenous micro-flora (Havernaar et al, 1992). Probiotics have been defined by Collins and Gibson (1999) as “a live microbial feed supplement which beneficially affects the host animal by improving its intestinal balance”. This description on the mode of action of probiotics shows that there still is no consistent data to precisely explain probiotics effects. Our knowledge about the mode of action of probiotics is very limited (Simon et al 2003). Prebiotics are defined as “a nondigestible food ingredient that beneficially affects the host by selectively stimulating the growth and/or activity of one or a limited number of bacteria in the colon” (Gibson and Roberfroid, 1995). Combination of prebiotics and probiotics are known as synbiotics. Oligosaccharides are commonly fed to weanling pigs in Japan and are increasingly being used in Europe (Ficklinger, 2000; Monsan and Paul, 1995; Piva, 1998), however their use is just beginning to increase in the US. These alternatives to growth promoting antibiotics act by enhancing the three primary defense systems against pathogens: the intestinal microbiota, epithelial cell renewal, function and immune function (Patterson and Burkholder, 2003).

Key words: probiotics, prebiotics, performance parameters, farm animals


EFICIENŢA UTILIZĂRII PROBIOTICELOR ŞI PREBIOTICELOR LA ANIMALELE DE FERMĂ

Etleva Delia (Veizaj)

Rezumat
Caracterizarea termenului probiotic a fost propusă de Fuller (1989): microorganisme vii care ar trebui să genereze efecte benefice animalului gazdă, pe baza îmbunătăţirii echilibrului microbial intestinal sau a proprietăţilor microflorei intrinseci (Havernaar şi col., 1992). Probioticele au fost definite de Collins şi Gibson (1999) ca „suplimente microbiene vii ce influenţează benefic animalul gazdă, prin îmbunătăţirea echilibrului microbian intestinal”. Această descriere a modului de acţiune a probioticelor arată că nu există suficiente informaţii pentru a explica cât mai exact efectele probioticelor. Cunoaşterea noastră asupra modului de acţiune a probioticelor este foarte limitat: (Simon şi col., 2003). Prebioticele sunt definite ca „ingrediente nedigestibile din hrană care influenţează benefic gazda prin stimularea creşterii şi/sau activităţii unui număr limitat de bacterii din colon” (Gibson şi Roberfroid, 1995). Combinaţia prebioticelor şi probioticelor sunt cunoscute sub numele de sinbiotice. Oligozaharidele sunt frecvent utilizate în Japonia, în hrana purceilor înţărcaţi şi încep să fie utilizate din ce în ce mai frecvent şi în Europa (Ficklinger, 2000; Monsan şi Paul, 1995; Piva, 1998), cu toate că folosirea lor de-abia începe să se dezvolte în SUA. Aceste alternative la antibioticele folosite ca promotori de creştere acţionează prin întărirea principalelor trei sisteme de apărare a organismului împotriva agenţilor patogeni: microflora intestinală, reînnoirea celulelor epiteliale, funcţionarea organismului în legătură cu funcţia imunitară (Patterson şi Burkholder, 2003).

Cuvinte cheie: probiotice, prebiotice, parametrii de performanţă, animale de fermă