Abstract
The most relevant diseases in calf rearing are diarrhoea followed by respiratory tract disease. Further problems arise with disease of the umbilicus and joints. Other problems occuring regularly in the time from birth to weaning can be ruminal drinking and abomasal ulceration. There are many causes of calf diarrhoea and the disease varies considerably in its severity. Infectious as well as non infectious factors contribute to the disease. The most commonly encountered microorganisms are viruses, bacteria, protozoa as well as fungal infections. In the majority of cases more than one enteropathogen is responsible in the development of diarrhoea. Non infectious causes of diarrhoea include management factors like hygiene, feeding and immune status of the animal. The main clinical symptoms shown by the calves are results of the diarrhoea. These signs are dehydration, metabolic acidosis and energy deficiency. However diagnosis of the causative agents should be performed if a herd problem is evident. Therefore it is important to sample more predisposed animals at the farm including clinical healthy neighbour calves, as many pathogens are just detectable in the faeces at the beginning of disease. Therapy and general management strategies do not differ widely between diarrhoea caused by different enteropathogens. Therefore therapy is based on rehydration and the supply of buffers and energy. Calves with mild diarrhoea still drinking should additionally be fed with electrolyte fluids including buffers between milk feeding times. To improve the passive immunisation of calves against rota- and coronavirus as well as against different strains of E. coli vaccination of the pregnant dam can be proposed. This management strategy can only be successful if colostrum management as well as hygiene is improved.
Key words: diarrhea, calves, cows, vaccine
DIAREEA LA TINERETUL BOVIN
Walter Baumgartner
Rezumat
Bolile cele mai relevante în creşterea viţeilor sunt diareea, urmată de afecţiuni ale tractului respirator. Mai apar şi alte probleme, legate de afecţiuni ale ombilicului şi articulaţiilor. Alte probleme apar în mod regulat în intervalul reprezentat de momentul naşterii şi cel al înţărcării, legate de rumen şi ulceraţii abomasale. Există mai multe cauze ale diareei la viţel reprezentate, îndeosebi, de unele boli care variază considerabil în gravitate. Factori care induc boli infecţioase precum şi non infecţioase contribuie la debutul bolilor. Microorganismele sunt implicate cel mai frecvent în declanşarea bolilor şi îndeosebi viruşii, bacteriile, protozoarele, precum şi infecţii fungice. În majoritatea cazurilor, mai mult de un enteropatogen este responsabil în dezvoltarea diareei. Cauzele non infecţioase de diaree includ alţi factori cum ar fi: managementul igienei, hrănirea şi statusul imun al animalului. Principalele simptome clinice prezentate de către viţeii sunt rezultatele diareei. Aceste semne sunt: deshidratare, acidoză metabolică şi deficit de energie. Cu toate acestea diagnosticul de agenţi cauzali ar trebui să fie efectuat în cazul în care o problemă devine evidentă. Prin urmare, pentru a preveni debutul acestor boli este important să recoltăm din timp eşantioane de la animale mai predispuse din exploataţie, inclusiv de la viţeii clinic sănătoşi şi pe aceste probe să evaluăm agenţii patogeni prezenţi şi detectabili în materiile fecale. Terapiile şi strategiile de management general nu diferă mult la formele de diaree cauzate de diferiţi enteropatogeni. Prin urmare, tratamentul se bazează pe rehidratare şi furnizarea de soluţii de electroliţi şi cu rol de tampon, între supturi. Pentru a îmbunătăţi imunizarea pasivă a viţeilor împotriva Rota-şi Coronavirusurilor, precum şi faţă de diferite tulpini de E. coli, pot fi aplicate unele tratamente de vaccinare a vacilor gestante. Această strategie de management poate avea succes doar dacă managementul aplicat în perioada colostrală, precum şi igiena din adăpost este îmbunătăţită.
