CHARACTERIZING LITTER LOSSES IN PUREBRED NEW ZEALAND WHITE RABBITS

M. Mohamed Abdelsabour Elmaghraby, S. Zakaria Elkholya

Abstract
Eight hundred sixty six kits of 104 New Zealand White litters were studied for the rate of stillbirth, within litter mortality (M) between birth and day 21 of age (M0-21) where kits rely solely on milk, day 22 to weaning (M22-28) and postweaning to marketing (M29-70). Overall least squares means were 6.96% (stillbirth), 10.62% (M0-21), 0.55% (M22-28) and 3.08% (M29-70). In 30.77% of litters, all kits survived to marketing. Dead kits at birth and those died within the first week of age had significantly lower body weight (bwt) than their surviving littermates. M0-21 was higher in litters of low mean kit birth weight (≤ 60 vs > 60 g). Kit survival pre- (M0-21) and postweaning (M29-70) was better when their does gained > 250 g bwt during the first three weeks post-kindling compared to dams losing bwt or gaining < 250 g. The rate of stillbirth tended to increase (P = 0.06) with longer gestation periods. M0-21 was higher in large litters (alive kits ≥ 9 vs < 9 kits). Summer and spring born litters experienced significantly higher M0-21 than autumn and winter born ones. Stillbirth increased with parity (P< 0.05). Repeatability was 0.31 for M0-21 and low (0.00 to 0.07) for other traits. Conclusion: Small kit size, dam bwt loss or low bwt gain during the first three weeks postnatal, large litters, summer and spring kindlings, and 3^rd or higher kindling orders reduce kit survival, particularly at birth and during the first three weeks of age.

Key words: Rabbits, litter mortality, environmental factors, repeatability

PIERDERILE DIN CUIB CARACTERISTICE RASEI DE IEPURI NEO ZEELANDEZ ALB

M. Mohamed Abdelsabour Elmaghraby, S. Zakaria Elkholya

Rezumat
Opt sute şaizeci şi şase de pui din 104 fătări la rasa Neo Zeelandeză Albă s-au studiat pentru rata mortalităţii, în termen de mortalitate la fătare(M) între naştere şi vârsta de 21 de zile (M0-21), când hrana se bazează numai pe lapte,de la 22 de zile până la înţărcare (M22 -28) şi după înţărcare până la comercializare (M29-70). În general, cele mai mici pierderi au fost 6,96% (la fătare), 10,62% (M0-21), 0,55% (M22-28) şi 3,08% (M29-70). La 30,77% din cazuri, toţi puii au supravieţuit până la comercializare. Puii morţi la fătare şi cei care au murit în prima săptămână de viaţă au avut greutatea corporală (BWT) în mod semnificativ mai mică decât puii din acelaşi cuib care au supravieţuit. Mortalitatea la M0-21 a fost mai mare în cazul cuiburilor cu o medie a greutăţii puilor mai scăzută (≤ 60g versus >60g). Rata de supravieţuire în perioada M0-21 şi după înţărcare (M29-70), a fost mai bună atunci când puii au avut mai mult de 250 g greutate corporală în primele trei săptămâni de la fătare, comparativ cu cei care au pierdut în greutate sau au avut mai puţin de 250 g. Rata mortalităţii la fătare a avut tendinţa de a creşte (P = 0.06) odată cu prelungirea perioadei de gestaţie. La M0-21 a fost mai mare la cuiburile mari (≥ 9 pui vii faţă < 9 pui). La puii fătaţi vara sau primăvara, mortalitatea în perioada M0-21 a fost semnificativ mai mare faţă de cei fătaţi toamna sau iarna. Mortalitatea la fătare a crescut cu paritate (P > 0,05). Repetabilitatea a fost 0.31 pentru M0-21 şi mai mică (0.00 - 0.07) pentru alte caracteristici. Concluzie: puii foarte mici, pierderea în greutate a femelelor sau c&iacirc;ştigul în greutate foarte mic în timpul primelor trei săptămâni după fătare, numărul mare de pui în cuib, fătările din vară sau primăvară, iar la cele cu mai mult de trei fătări, reduc rata de supravieţuire în mod particular la fătare şi în timpul primelor trei săptămâni de viaţă.

Cuvinte cheie: iepuri, mortalitate la fătare, factori de mediu, repetabilitate